Sângerările din sarcină – cauze posibile şi cum să le faci faţă

Orice femeie care îşi doreşte cu ardoare un copil şi reuşeşte să rămână însărcinată va fi terifiată dacă va găsi pete de sânge pe lenjeria intimă. Teama că vei pierde sarcina este prima care îţi vine în minte, ştiu din proprie experienţă.

Sângerările în sarcină semnalizează, de multe ori, o problemă, fie cu organismul tău, care încearcă să se adapteze condiţiei de graviditate, fie cu copilul. Alteori, nu înseamnă ceva grav şi lucrurile pot reveni la normal, de la sine sau cu unele măsuri/tratamente. Depinde foarte mult şi de perioada în care apar – la începutul sarcinii, în trimestrele doi sau trei -, cât şi de alte simptome care însoţesc sângerările (dureri abdominale, contracţii, dureri de spate, dureri de cap, febră, ameţeală, slăbiciune, stare generală alterată, chiar leşin).

Posibilele cauze sunt numeroase şi este obligatoriu să mergi urgent la medic pentru a fi investigată şi pentru a primi tratamentul adecvat.

Trimestrul întâi

În această periodă sângerările sunt oarecum comune (apar la circa 20-30% dintre femei în primele 12 săptămâni de sarcină), însă şi riscul de avort sau de oprire în evoluţie a embrionului este crescut. Pierderile de sânge apărute în primele trei luni de sarcină pot semnala:

• Sângerarea de implantare: poate surveni la unele femei după 6-14 zile de la momentul concepţiei, în urma implantării embrionului în mucoasa uterină;
• Sângerarea deciduală: apare pe fondul unui dezechilibru hormonal şi se manifestă prin pierderea unei părţi a endometrului (stratul intern al uterului);
• O simplă sângerare a cervixului: acesta este mai sensibil în perioada sarcinii;
• O sarcină anormală: extrauterină (în afara uterului), chimică (ovulul fecundat nu a reuşit implantarea în uter) sau molară (fără embrion);
• O infecţie la nivelul colului uterin: o afecţiune mai veche a colului riscă să se agraveze în timpul sarcinii;
• Hemoragia subcorionică – sângerare apărută în jurul placentei din cauza unor mici cheaguri;
• Pierderea sarcinii: 15-20% dintre femeile însărcinate suferă o pierdere de sarcină în primele trei luni;

Trimestrele doi şi trei

După trecerea celor 12 săptămâni de sarcină, şansele de a ajunge cu bine la termen cresc semnificativ. Din păcate, şi complicaţiile apărute începând din luna a patra sunt mai periculoase. În cazul în care te confrunţi cu sângerări în această perioadă ar putea fi vorba de:

• Placenta previa – placenta s-a implantat sau a coborât prea jos în uter şi acoperă parţial sau total deschiderea colului uterin;
• Placenta abruptio – placenta se desprinde înainte de vreme de pe peretele uterin;
• Ruptură uterină – o complicaţie gravă, determinată de ruperea peretelui uterin, survenită, de exemplu, în cazul unei sarcini instalate prea recent după o cezariană;
• Vasa previa – o cauză rar întâlnită, provocată de dezvoltarea vaselor de sânge de la cordonul ombilical al fătului (uneori de la placentă) peste cervix sau între membranele acestuia;
• Travaliu prematur – declanşarea travaliului înainte de 37 de săptămâni de sarcină;
• Existenţa unor polipi uterini/cervicali sau, mai grav, a unor leziuni de tip canceros.

Mituri despre sângerarea de implantare şi ciclul peste sarcină

În cazul în care eşti la începutul sarcinii şi ceri un sfat prietenelor, ţi se poate sugera că ar fi sângerarea de implantare. Trebuie să ştii că aceasta apare mai degrabă ca un spotting (sub formă de mici pete) de culoare roz pal sau maro şi nu este însoţită de dureri abdominale sau de alte simptome supărătoare. Este relativ rară, survine în circa 6-14 zile zile de la momentul concepţiei şi dispare în câteva ore sau în câteva zile. Dacă tu pierzi sânge roşu, ca de menstră, timp de mai multe zile, este exclus să fie de la implantare.

Acum că am pomenit de menstră, există mitul „ciclului peste sarcină”. Unele femei spun că ele ar fi avut menstră până a mişcat copilul şi că au născut cu bine. Orice medic serios îţi va confirma că nu există ciclu peste sarcină. Poţi sângera ca la menstră în sarcină, să ai şi simptome asemănătoare celor din timpul menstrei, dar cauzele sunt cu totul altele. După implantarea embrionului în uter, nivelul anumitor hormoni din sânge creşte, astfel încât ovulaţia şi menstra sunt blocate pe parcursul sarcinii. Indiferent care o fi fost cauza la acele femei, nu se poate vorbi despre aşa ceva.

Ce poţi face?

Chiar dacă prezintă un caracter pasager şi au loc în cantităţi reduse, sângerările în sarcină pot semnifica ceva grav şi trebuie să te trimită imediat la medic. Aşadar:

• Sună-ţi imediat medicul ginecolog sau pe cel care îţi urmăreşte sarcina;
• Dacă eşti la începutul sarcinii şi nu ai apucat să îţi găseşti un medic, mergi la un spital specializat în urgenţe ginecologice sau la o clinică privată de profil;
• Urmăreşte-ţi cu atenţie toate simptomele şi felul sângerărilor;
• Insistă să ţi se facă o ecografie şi alte teste de sânge, precum dozarea markerilor hormonali;
• Rămâi internată în spital dacă doctorii îţi recomandă acest lucru;
• Urmează întocmai tratamentul şi până la capăt, chiar dacă sângerările s-au oprit;
• Cere o a doua şi chiar o a treia opinie, când ţi se pare că nu ai fost investigată/tratată corespunzător.

Când nu se găseşte cauza exactă

Te poţi afla şi în această situaţie: nu ai primit un diagnostic clar, încă mai sângerezi din când în când, dar la ecograf bebe e bine şi evoluează în parametri normali. Eu am trecut prin aşa ceva. Am sângerat sporadic şi am avut spottinguri din primele zile de sarcină până pe la 10 săptămâni, dar bebeluşii îşi vedeau de treaba lor (din disperare făceam ecografie la 2-3 săptămâni). Suspiciunea privind un nivel insuficient de progesteron şi estrogeni o combăteam deja prin medicaţie, aşa că nu mai aveam ce face.

În cazul în care medicul tău a analizat toate posibilele cauze pentru care mai sângerezi, eventual ai primit şi un tratament, mai mult, ai cerut şi părerea altor medici, înseamnă că ai făcut ce trebuia. Mai ai nevoie doar de răbdare, putere şi, dacă eşti credincioasă, de Dumnezeu.

După ce treci printr-un episod de genul acesta este foarte greu să te mai bucuri ca toate celelalte femei de statutul de „graviduţă”. Simţi că trebuie să rămâi „en garde” până la finalul sarcinii. Acesta nu este totuşi un lucru rău, deoarece, urmărindu-ţi cu atenţie sarcina şi păstrând permanent legătura cu medicul tău, vei ajunge cu bine în ziua cea mai aşteptată: aceea în care îl vei ţine pe bebe în braţe!