Atunci când devii mamă pentru prima dată, sufletul îți tresare de bucurie iar sentimentul care te cuprinde este mai presus de orice ai simțit până atunci. Tu, prin puterea divină ai dat viață unui suflet și ai fost înzestrată să aduci un copil pe acest pământ. În acel moment, concepția despre viață se schimbă automat, e ca și cum nu ai trăit niciodată altfel. Iar atunci când apare pe lume cel de-al doilea copil bucuria devine dublă și îți dorești dintr-o dată că cei doi copii ai tăi să fie cei mai buni prieteni. Începi să te confrunți cu tot felul de probleme încă de sunt bebeluși. Trebuie să fii în permanentă între ei, să le dai atenția cuvenită la amândoi.
Copiii nu trebuie să se simtă defavorizați unul în detrimentul celuilalt. Ei trebuie tratați cu aceeași atenție și iubiți la fel. Chiar dacă ai 3 sau 4 copii, regula rămâne aceeași. De fapt, nu este o regulă, este sentimentul de mamă care îți spune că trebuie să oferi aceeași dragoste tuturor copiilor. Nu cred că o mama poate face diferențe între copiii ei.
Am mai auzit spunând că unele mame au tendința de a le place de un copil mai mult decât de celălalt. Cu siguranță aici trebuie să facem diferența între a place și a iubi. Probabil că le plac mai mult realizările unuia față de altul, acest lucru este posibil, însă iubirea este la fel. Ideea e că nu trebuie să faceți niciodată comparație între copii. Gândiți-vă că sunt persoane cu totul diferite și au personalități diferite. Nu încercați să îi schimbați. Lăsați-i să se dezvolte frumos și oferiți-le libertatea de a-și spune punctul de vedere chiar dacă acesta nu coincide cu părerea proprie. Încercați să le deschideți ochii și să îi îndrumați corect.
Lăsați copiii să se mai și certe, nu interveniți de fiecare dată. Chiar dacă este o diferență de vârstă mai mare sau mai mică între ei, de cele mai multe ori văd lucrurile cu alți ochi. Copiii încearcă să-și spună punctul de vedere și este normal să nu fie întotdeauna de aceeași părere. Când sunt mici probabil că nu reușesc să își împartă jucăriile iar când devin adolescenți găsesc și mai multe probleme pe care să le pună în discuție. Chiar și dacă discută în contradictoriu lăsați-i să spună ce au de spus și nu fiți un arbitru între ei. După ce și-au expus punctul de vedere cu siguranță o să ajungă la un numitor comun. Ei trebuie să se accepte așa cum sunt la fel cum și o mama trebuie să fie mereu acolo pentru ei și să îi susțină.
