De multe ori contează şi starea pe care o avem atunci când călătorim. Dacă înainte să plecăm ne-a enervat prietena, prietenul, colega sau colegul de camera, ori cineva de-al casei, cu siguranţă vom avea tendinţa să fim aroganţi cu toţi cei pe care îi întâlnim.

Aşadar, vă voi reaminti anumite momente care ne enervează atunci când călătorim cu trenul.

1. Nici nu apuci să intri bine în vagon, că vezi ditamai cârdul de oameni care în loc să intre direct pe unde trebuie, merg din ultimul vagon şi parcurg tot trenul până îşi găsesc locurile. Lovesc, buşesc cu bagajele, te împing, eventual mai primeşti şi un cot pe undeva.
2. Ajungi în compartiment şi cineva stă în locul tău la fereastră. Dacă eşti în toane bune, poate te pui în alt loc şi îl înjuri pe respectivul în mintea ta. Dacă eşti nervos îl expediezi imediat, iar tot drumul vă evitaţi privirile.
3. Toatele sunt mereu jegoase. Dacă s-a nimerit să mergi primul la baie şi să găseşti curat, cei care au venit după tine s-au distrat diferit. A doua oară când mergi nu ştii pe unde să îţi mai bagi nasul şi privirea ca să nu contribui şi tu mai mult la dezastrul care este deja creat.
4. Ajungi ultimul în compartiment şi o tanti sau un nene are bagaje cât trei sferturi din compartiment, eventual puse aiurea. Dacă le-ai aranja altfel, cu siguranţă ţi-ar încăpea bagajul, dar işti să te contrazici mai mult de jumătate de drum cu cel al cărui bagaje se afla în locul în care ar fi trebuit să ţi-l pui tu.
5. Mulţi îşi lasă bagajele pe hol de frică să nu i le fure cineva şi le mai şi păzeşte. Aşadar, nu poţi să te muţi cum trebuie, să mergi la toaletă, că trebuie să ocoleşti sau să sari peste acestea. Distractiv, nu?
6. Când nimereşti cu oamenii nepotriviţi e cel mai neplăcut şi enervant lucru. Cum a fi să fie totul OK, iar la următoarea staţie să urce nişte persoane mai de la ţară aşa, care miros a găinaţ de la păsări şi tot felul de mirosuri animăleşti de prin curtea lor? Păi, cu siguranţă ai ieşi pe hol şi te-ai fi gândit că mai bine luai bilet fără loc.
7. O femeie şi un copil. Adorabil copilul, dar parcă îţi vine să-l strângi de gât când urlă tot drumul şi nu se mai linişteşte.

Cam acestea ar putea fi unele situaţii întâlnite, dar cu siguranţă sunt mai multe. Dacă in exemplele de mai sus nu regăseşti vreuna din experienţele tale, echipa loka te invită să laşi un comentariu cu situaţia prin care ai trecut tu.

Ai un zâmbet fermecător.

Binele este mereu în jurul tău.

Curajul pe care-l ai te face învingător.

Dragostea mereu te inconjoară.

Energia pe care o ai este interminabilă.

Fericirea este mereu de partea ta.

Gelozia trebuie controlată.

Hainele sunt mereu importante.

Inima ta este greu de cucerit.

Jocurile vieţii sunt o provocare.

Kilometri de-ar fi să mergi, nu ai obosi.

Libertatea este cea mai importantă pentru tine.

Mereu priveşti lumea cu optimism.

Nimic nu te poate opri să faci ceea ce-ţi place.

Ocoleşti mereu obstacolele peste care dai.

Pătrunzi cu uşurinţă în sufletele oamenilor.

Râzi mereu, iar asta bucură şi pe cei din jur.

Spui mereu lucrurilor pe nume.

Ştii când să vorbeşti, cum să vorbeşti şi cu cine să vorbeşti.

Tandreţea pe care o oferi este unică.

Ţinteşti mereu unde trebuie, ca un învingător.

Unde mergi, toţi te remarcă.

Viteza cu care te mişti ne umple de energie.

Xenofobia nu există, căci tu apreciezi orice persoană.

Zâmbetul tău ne face să fim mai buni.

Sper să vă distraţi citind fiecare literă în funcţie de numele vostru şi să împărtăşiţi cu cei dragi varianta care v-a ieşit.

Halloween-ul se sărbătoreşte pe 31 octombrie, iar originile acestei sărbători se află la baza celţii, care acum 2000 de ani au locuit pe tărâmurile unde actualmente se află Irlanda, Regatul Unit şi nordul Franţei.  Se spune că în această noapte magia are putere foarte mare, căci lumea spirituală are contact cu cea fizică.

Dacă acum 2000 de ani aceştia se costumau în costume făcute din piele şi capete de animale, acum aceştia au diverse costume care să înfăţişeze cele mai fioroase creaturi ale nopţii.

Tradiţia celor din Statele Unite, Irlanda, Marea Britanie şi Canada este diferită de a românilor. La aceştia, copiii se îmbracă în costume de fantome, scheleţi, vrăjitoare, vampiri etc şi merg din casă în casă cu colindul, pentru a primi dulciuri. Casele sunt decorate înăuntru ca atare, iar toată lumea sărbătoreşte în familie.

Deşi această sărbătoare a fost preluată şi de către noi, aici treaba stă altfel. La noi nu există persoane să colinde şi mai puţin copii care să se constumeze, în comparaţie cu adulţii. De obicei,  de Halloween au loc tot felul de petreceri, fie private sau nu, organizate de cluburi la care fiecare poate participa. Costumele sunt alese cu atenţie, fie cumpărate, fie împrumutate de la teatru pentru o zi. La noi nimeni nu colindă, ci stă împreună cu prietenii.

Halloween-ul se mai sărbătoreşte de asemenea şi prin facultăţi, fie pe holuri, fie într-o sală mai mare. Sărbătoarea aceastea este un prilej ca oamenii să se adune şi să se distreze, în familii acest lucru fiind cel mai puţin probabil, cel puţin pentru moment.

Nu vom ştii niciodată cât de repede ne vom adapta la anumite sărbători venite din afară, însă ceea ce ştim cu certitudine este că fiecare stat adaptează anumite sărbători în funcţie de tradiţia lor. Aşa se întâmplă şi cu România. Pentru cei cărora le place, le urez distracţie plăcută, spor la ales costumele şi locul în care se vor distra. Pentru cei care sunt contra nu putem decât să le respectăm decizia.

Halloween plăcut!

Totodată, există şi persoane care ar vrea să facă referatul să arate bine, dar nu se descurcă în Word. De aceea, vă voi da paşii către un referat reuşit.

1. Prima pagină. Este bine să ai o foaie introductivă pe care să ai titlul pe mijloc, trecut mare, numele tău mai jos de titlu în dreapta, instituţia dreapta sus, iar în josul paginii pe mijloc anul şi locul.
2. Selectaţi tot textul (CTRL+A), apoi din butoanele de comandă de sus alegeţi stânga-dreapta sau, dacă îl aveţi în engleză, justify.
3. Paragrafe. Cu textul selectat mai devreme mişcaţi rigla (doar partea de sus) şi poziţionaţi-o la un
4. De obicei indicat este Times New Roman 12, dar dacă ar fi să respectăm regulile unei tipografii, Palatino Lino Time 11 ar fi indicat. Acum depinde cum vă place.
5. Distanţa între rânduri. Selectaţi din nou tot referatul (CTRL+A) şi daţi click dreapta, apoi selectaţi paragraf. În mod normal, acesta ar trebui setat la o distanta de 1,5 rânduri.
6. Note de subsol. Folosiţi-le cu încredere, întrucât acestea fac grosul referatului. Atunci când un profesor vede aşa ceva, automat gândeşte că aţi lucrat pe brânci să faceţi această lucrare.
7. Dacă aveţi titluri în interior ar fi bine să le scrieţi cu font 18, iar pentru subtitluri 14.
8. Numerotare. Numerotaţi paginile referatului, mai puţin prima pagină pe care am prezentat-o mai sus.
9. Aceasta trebuie neapărat să fie separată, pe ultima foaie.
10. Este opţional pentru fiecare. Dacă aveţi un referat sau o lucrare mai lungă, este bine să-l puneţi imediat după prima pagină, apoi să începeţi cu referatul propriu-zis.

În mare, cam aceştia ar fi paşii. Poate la început nu veţi găsi uşor butoanele şi nu vi se va părea prea uşor, însă în timp veţi ajunge să lucraţi cu rapiditate.

Pentru cei care sunt familiarizaţi cu Microsoft Word Office sper să fie o modalitate prin care să-şi facă referatele să arate mai bine. Pentru că, dacă stăm să ne gândim mai bine, cinci minute pot mări o notă cu două, chiar trei puncte.

Şi, tot aşa, în timp au apărut şi minunatele emisiuni „Reality Show” care nu sunt altceva decât un gen de „Stupids” show, create pentru cei care habar nu au ce se întâmplă de fapt în spatele acestora. Toate aceste emisiuni cu fete la facultate în Bucureşti care se strică pe acolo, cu iubiri trădate sau profitarea copiilor de banii părinţilor, sunt doar nişte emisiuni regizate.

De multe ori am primit mass-uri pe Messenger în care se căutau două femei şi un bărbat pentru un scurt metraj, în care o femeie şi bărbatul să fie căsătoriţi, iar cea dea doua femeie implicată să aibă rolul de amantă. Dacă acceptam aşa ceva, mă alegeam cu 200RON.

Un lucru şi mai amuzant este atunci când te cerţi cu „ăl bătrân” despre vericitatea acestora şi te mai trezeşti şi cu o frază de genul: „Da! Aşa zicea şi nesimţita aia părinţilor!” Ei chiar consideră că cel care este filat nu ştie acest lucru, asta doar pentru că le astupă chipurile identitatea, ca să pară credibil. Odată, chiar mama m-a întrebat cum se realizează aceste emisiuni, ştiind că sunt nişte făcături.

Într-un fel, emisiunile acestea acoperă totuşi o realitate nu tocmai plăcută despre ceea ce se întâmplă cu oamenii. Nu am vrut să zic „la noi în ţară”, pentru că peste tot se întâmplă astfel de lucruri.

Faptul că aceste emisiuni transmit fapte reale, este una, însă până la a fi veridic toată înregistrarea, mai este mult. Bănuiesc că acesta este şi motivul pentru care la începutul emisiunii nu este menţionat că personajele sunt fictive (cum se întâmpla cândva cu Ernest şi trădaţii lui, emisiune în care l-am cunoscut şi pe Naomi într-un conflict între el şi iubitul lui). Aşa, fiecare om crede ce vrea şi chiar este în avantajul lor. Lasă-i să creadă ce vor, noi să avem audienţă. Nu?

Chiar dacă la început de articol m-am legat de bunici, nu trebuie evitaţi nici cei mai tineri, pentru că nu toţi au idee sau poate nu i-a interesat acest subiect. Vedem chiar părinţi, uneori şi prieteni. Dacă ar fi să ne facem studiile la o facultate care are compentenţe în a dezvălui adevărul despre aceste emisiuni (cele de comunicare, jurnalism), nu cred că ar exista cineva care să nu ştie. Doar să nege acest fapt, ceea ce ar fi trist, căci ar ţine de meseria acestuia.

Nu pot să mint că nu m-am uitat la astfel de emisiuni. Nu cred că este o ruşine. Pentru mine sunt nişte emisiuni de divertisment prin care văd cu ce scot sunt concepute. Pentru că una este să vezi şi alta să crezi.

Cum îl inveţi să facă afară?
Nu prea ai cum, îşi dă el singur seama. Îl scoţi cât mai des. Prima oară o să fie un bleg. Unde îl pui, acolo stă. Îl strigi, îl pui să alerge şi, încet-încet, va începe să miroasă locurile şi să aibă instinctul de „a marca”.
E indicat să fie scos de trei ori pe zi, cam la aceleaşi ore ca să se prindă. Nu intri cu el în casă până nu face pişu! Cel mai bine, după ce a mancat şi a băut apă, aştepţi jumătate de oră şi-l scoţi.
Seara este indicat să-l ţii cel mai mult afară, ca să nu ai surprize dimineaţa.
Notă: noaptea nu îi laşi castronul cu apă şi mâncare, pentru că dacă mănâncă în timpul nopţii nu poţi avea garanţia că nu face în casă. E mic şi nu ştie să se ţină.

Cum îl înveţi să facă la baie?
Bucurie mare, sunt prea mic şi m-am scăpat în casă… O să mi-o iau pe coajă…, zise căţelul.

Ce ai nevoie:
– un ziar pe care-l faci sul;
– o cârpă sau un pampers de la petshop (din ăla de pus pe jos);
– un şerveţel;
– evident, ustensilele pentru curăţat locul unde a făcut.

Când a făcut boacăna, îl iei frumos şi-l bagi cu botul unde a făcut prostia şi îi dai la fund cu ziarul în timp ce îi spui ce trăsnaie a făcut. Eu de obicei îi spun: „Ce ai făcut aici? Nu e voie!”. Apoi, pui şerveţelul în locul unde a făcut boacăna sau iei direct pampersul şi dai cu el acolo. Îl duci în baie, îl pui pe jos, apoi iei căţelul şi-l bagi cu botul şi îi indici că aici trebuie să facă: „Aici faci pişu”, sau na, cum vrei să-i spui.
Notă: la fel se procedează şi-n cazul în care face „cealaltă treabă”.

Durează cam trei-patru luni până-l înveţi. Va ştii să se ţină să nu mai facă în casă şi este posibil să nu mai facă nici la baie, ci să se poziţioneze la uşă şi să aştepte să fie scos.

Sper că v-a ajutat cu ceva acest articol şi vă urez mult succes!

Probabil unii dintre noi nu alegem chiria pentru avantajele pe care le oferă, dar şi dezavantajele pe care le întâlnim, ci pentru că nu am prins loc la cămin. În acelaşi timp, există persoane care refuză căminul şi preferă chiria.

Aşa cum v-am obişnuit în articolul despre cămin, la fel voi proceda şi cu acesta. Aşadar, argumente!

1. Linişte. Ai liniştea necesară pentru contemplare, studiu, relxare. Oricât de multă gălăgie ar face vecinul, cu siguranţă la ore nepotrivite nu ar face acest lucru şi, datorită structurii blocului, oricum nu s-ar auzi zgomotul la fel de tare precum îl auzim prin cei ai căminului.
2. Utilităţi. Ai tot ceea ce îţi trebuie. Bucătărie unde poţi găti fără a intra mirosul în cameră. Scapi de stresul de a cumpăra frigider şi de a ţine mâncarea pe pervaz până găseşti sau, mai mult, să găteşti cu uşa deschisă sau, în unele cazuri, cu plita scoasă pe hol.
3. Cu siguraţă într-un apartament te simţi mult mai în largul tău.
4. Ai unde când ai cu cine. Aici nu se mai pune problema colegului de cameră atunci când vrei să aduci pe cineva, asta în cazul în care alegi să stai singur/ă în cameră. Aşa că, dă-i bătaie!

Contraargumente!

1. Este scump. Pe lângă faptul că la început de an majoritatea măreşte preţul chiriei, mai există apă, curent, utilităţi pe scară etc. Aşadar, costul fată de cămin poate fi chiar de trei-patru ori mai mare!
2. Garanţie şi avans. La început ajungi să plăteşti cam de trei ori chiria: avans, garanţie şi luna în curs. Aşa că, este puţin cam complicat.
3. Dacă la cămin nu conta cât curent consumai sau apă, aici totul este contorizat. Aşa că dacă ai vreun/vreo coleg/ă care face două-trei duşuri pe zi, degeaba te chinui tu să faci economie.

Cu siguranţă există mai multe argumente şi contraargumente din experienţa fiecăruia. Aşadar, vă propun să le împărtăşiţi cu noi.

Aşadar, voi încerca să vă prezint câteva argumente, atât obiective, cât şi subiective, în ceea ce priveşte viaţa de cămin, dar şi contraargumente, pentru că, nu-i aşa, peste tot există contraziceri.

Argumente pro cămin:

1. Este ieftin. Dacă alegi să stai la cămin, ştii sigur că nu ai probleme în ceea ce priveşte plata lunară. În chirie sunt incluse toate utilităţile, iar preţul variază lunar. Cam între 100-150 de lei aproximativ.
2. Vecinii. Cu siguraţă dacă te simţi singur, vei găsi mereu compania cuiva. Cioc-cioc la uşa vecinului cu un ceai sau faci nişte clătite, lăsând uşa deschisă pentru a ademeni colegi de cămin sau, pentru cei cărora le place muzica, un mini-concert la chitară. Este cert că cineva va ieşi.
3. Tot timpul găseşti ce cauţi. De multe ori, dacă rămâi fără ulei sau zahăr sau mai ştiu eu ce, nu există să nu reuşeşti să faci rost de la cineva.
4. Petreceri. Petrecerile de pe holurile căminelor, mai ales cu vreo ocazie sunt un prilej pentru a trezi pe toată lumea şi, în acelaşi timp, prilejiul de a fi vizitaţi de către organele de poliţie care au fost sunate de către colegi „binevoitori”.
5. Tineret. Este plin de oameni de vârsta ta! Dacă ai sta în altă parte, nu se ştie câte probleme ai putea avea de a face cu bătrânii de pe scară sau, în cazul unora, doamna la care staţi în gazdă, deci not!
6. Mai sunt şi altele. Pe care chiar mi-ar plăcea să le văd în comentariile voastre.

Contraargumente:

1. Gălăgie. Probabil că cei cărora le place liniştea, nu vor tolera gălăgia de pe hol, zgomotul de la vecinii de deasupra sau din lateral, aşa că va alege să stea în chirie. Însă, dacă dă de vreun vecin nebun care îşi bate nevasta noaptea, eu îl compătimesc.
2. N-ai unde. Dacă stai în chirie, iar cum există în unele situaţii, să ai camera ta (cum aleg unele persoane să împartă apartamentul), vei avea cum să îţi chemi iubitul/iubita la tine fără nicio problemă. La cămin nu ştii niciodată când pleacă acasă colegul în weekend, iar în cazul în care stai cu trei-cinci persoane, şansele sunt foarte mici ca toţi să plece în aceleaşi zile, ca să rămâi tu singur/ă.
3. Pentru cei cărora le place să se resfeţe, este mai uşor să ai TV şi cablu sau telefon fix. Unii dintre noi preferă lucrurile astea, iar la cămin nu de multe ori există aceste condiţii. Trebuie să ni le facem. Vorba aia, fiecare cu ce-l doare.
4. Nu şti cine a stat înaintea ta. Dacă cei care au stat înaintea ta au lăsat camera ca după ultimul război mondial, va trebui să investeşti bani pentru renovare. Partea cea mai urâtă este ca, după un an, să nu mai prinzi cămin şi să profite altcineva de confortul pe care ţi-l creasei.

Cu toate acestea, există o groază de argumente şi contraargumente. Aşa că te invit la secţia de comentarii să ne povesteşti din experienţa ta şi, de ce nu, să împărtăşim poveşti împreună.

Poate te simti singur, iar un animal tace şi ascultă în locul unui partener cicălitor de cameră sau dacă eşti single, poate înlocui o parte din acel gol. Acum problema sună în felul următor: pisică sau câine? Ei, aici e cu dus-întors.

Orice am alege, tot o alegere norocoasă ar fi, pentru că atât pisica, cât şi câinele au cam aceleaşi „calităţi şi defecte”.

Pisica este bine că nu ai probleme cu ea. De când se naşte parcă este setată ca un roboţel ca, atunci când vede o cutie cu nisip, să ştie că acolo trebuie să îşi facă nevoile. Deci nu trebuie să stai după ea, să o duci afară sau să o plimbi. Se spală, este curată, însă partea proastă este că atunci când cineva te vizitează, chiar dacă mâţa este ascunsă şi nu îşi face simţită prezenţa, invitatul va ştii că deţii o pisică pentru că… miroase. Oricât de mult ai împrospăta casa, tot rămâne un iz de pisică. Cu toate acestea, este mereu lângă tine: pe pieptul tău, pe tastatura ta sau direct pe laptop, pe masă lângă ceaşca de cafea sau ceai, pe foile de pe care înveţi, dar ce contează! Uite-o ce frumos toarce! În fine, tot o parşivă şi o hoaţă rămâne. Mică şi pe interes! Ce mai, o mică perversă poţi avea la uşă!

Căţelul în schimb este un mic Schumaher pe care cu greu îl înveţi nevoile „omeneşti”. Când este mic se scapă prin casă. De obicei îl bagi cu botul unde a făcut prostioara şi-l cerţi. Acum depinde de personalitatea fiecărui câine dacă vrea să înveţe repede sau nu. Pentru că la câini nu se pune problema de „e mic şi nu ştie”, ci „e mic şi al dracu”, pentru că au o personalitate a naibii de puternică, iar căpoşenia este la putere, mai ales în ceea ce priveşte rasa celor mici. Că doar nu sunt chiar atât de mulţi nebuni să ţină în apartament un câine de vreo 20-30 kg. Partea bună este că un câine nu miroase atât de tare ca o pisică, aşa că dacă ai obsesie pentru curăţenie, cu siguranţă în aer nu se va simţi  nimic. Este frumos că este devotat, te încălzeşte când este frig, dar cel mai prost lucru este atunci când latră din orice. De obicei când sună cineva la uşă, ia naştere avalanşa şi îţi vine să-l arunci pe fereastră, însă atunci când încetează şi îl vezi cum dă din coadă, îţi dai seama cât de dulce este şi treci cu vederea.

Aşadar, pentru cei care vor totuşi să au un animal de companie, dar nu prea au timp de el, recomant pisica. Ea nu vrea să fie dusă afară şi nu miorlăie decât atunci când îi este foame. Dacă ai timp şi eşti o fire mai energică, un câine ar fi ideal pentru a-ţi fi prieten. Sunt oricum foarte multe particularităţi ale acestor două animale, însă le-am expus pe cele esenţiale. Dacă totuşi nu sunteţi mulţumiţi, puteţi să vă cumpăraţi un animal de „borcan”, aşa cum numesc vietăţile foarte mici de genul: porci de Guineea, peşti, papagali şi ale chestii mici şi drăgălaşe.

Deci, alegerea ţine de voi şi… de liniştea voastră psihică!

Atunci cand vreau sa schimb ceva ideile imi vin rand pe rand in minte si incerc sa fac o proiectie in plan vizual si apoi il aplic in realitate. Daca nu imi place cum arata in final atunci mai schimb cate ceva pana cand rezultatul obtinut imi aduce multumire totala. Nu doar specialistii pot sa creeze ceva inedit ci si tu insuti. Trebuie doar sa sti ce vrei si sa ai incredere ca reusesti, eu asta fac si de cele mai multe ori imi iasa.

Intr-o dimineata m-am trezit cu gandul ca ar trebui sa fac niste schimbari in camera de zi, pentru a indeparta energiile negative. Am si eu zile mai bune si mai putin bune cand daca mi se intampla ceva rau incerc sa gasesc cauzele care au provocat acea problema.

Pentru a-mi imbunatati starea de spirit de cele mai multe ori am nevoie de schimbare, Asa cum cele mai multe prietene de-ale mele isi gasesc linistea in shopping, eu mi-o gasesc in design. Imi place si shopping-ul sa nu ma intelegeti gresit dar cu limita, ma regasesc mai bine in ceva ce fac eu decat sa cumpar ceva facut de altii. Si-atunci incep sa fac unele schimbari prin casa.

Daca aand acest lucru nu imi aduce satisfactie totala inseamna ca am nevoie de altceva. Ori de cate ori lucrurile nu se intampla asa cum ma asteptam nu caut sa pun vina pe altcineva sau altceva, ci incerc sa schimb cate ceva de la mine. Fie ca imi schimb perceptia vizavi de acel lucru, fie caut argumente care sa-mi intareasca ideea sau pur si simplu gasesc o alternativa mai buna, pana la urma gasesc eu ceva. Stiu ca totalul actiunilor noastre din prezent sunt o consecinta a ceea ce simtim in interior.

De cele mai multe ori, cand am nevoie de schimbare incep prin a-mi face ordine in suflet. E ca si atunci cand imi fac curatenie in laptop, adica imi aranjez fisierele atent pe foldere in functie de natura si importanta lor, pentru ca atunci cand am nevoie de ele sa stiu exact unde le gasesc.

Asa se intampla si cu sufletul meu. Are atatea ferestre iar fiecare dintre ele sunt atat de pline. Nu stiu unde sa mai adun atatea sentimente care ma cuprind zi de zi daca nu mai fac cateodata ordine in aceste sertarase. Asa ca incep sa indepartez supararea pe care poate am adunat-o in timp, pentru ca m-a necajit cineva la un moment dat si incerc sa dau uitarii toate sentimentele negative.

In acest fel, am sufletul mai curat si am loc unde sa adun mai multe sentimente pozitive de bucurie, incantare, multumire si fericire. Asa devin un om mai bun si ma simt mult mai bine. Apoi fac niste schimbari prin casa, mut mobila dintr-o parte in alta incerc sa aduc o pata de culoare si un plus de prospetime. Pun si un cactus care sa indeparteze energiile negative si ma bucur de feng shui. La mine chiar functioneaza.