In primul rand, ce este astmul si cum se manifesta el?
Asmul este o boala inflamatorie cronica, manifestata prin „spasm” al musculaturii netede bronsice, edem al mucoasei si hipersecretie de mucus. Toate acestea se traduc clinic prin tuse, predominant nocturna, senzatie de presiune in piept si lipsa de aer. Din cauza industrializarii excesive, astmul este o boala cu o crestere a prevalentei, mai ales in tarile dezvoltate. Statisticile arata ca 1% dintre gravide au astm. Lipsa controlului astmului poate sa puna in pericol fatul prin hipooxigenarea lui. Dupa cum se stie, astmul este o boala cronica care nu se vindeca dar poate fi controlata; obtinerea controlului astmului este tinta terapiei anti-astmatice.
Care este evolutia astmului in sarcina?
Evolutia astmului in timpul sarcinii este imprevizibila: o treime din gravide prezinta o imbunatatire a astmului, o treime stationeazaiar o treime se agraveaza in timpul sarcinii. Daca astmul se deterioreaza, inrautatirea maxima apare intre saptaminile 24-36; rar poate aparea o criza de astm in momentul nasterii, indusa de medicatia utilizata. Gravida trebuie sa aiba un plan de control al astmului, intocmit impreuna cu medicul ginecolog sau cu un pneumolog; in timpul sarcinii se poate modifica sensibilitatea la anumiti triggeri, astfel incit trebuie sa existe un „parteneriat” gravida-pneumolog-obstetrician pentrua duce la bun sfarsit aceasta sarcina. Triggerii simptomelor de astm in sarcina sunt ca si in afara sarcinii dar cu o sensibilitate mai aparte la gravide: virozele respiratorii, sinuzitele, fumul de tigara, exercitiile fizice sustinute, schimbarile astmosferice, „febra fanului” cu exacerbarea rinitei alergice si a astmului, refluxul gastro-esofagian (manifestat prin „arsuri”, pirozis).
La cel fel de medicatie putem apela in sarcina pentru tratarea acestei afectiuni?
Din pacate, adesea in timpul sarcinii exista tendinta de a se renunta la orice medicatie pentru a nu se afecta fatul.Acest lucru nu este valabil si in astm pentru ca intreruperea medicatiei de control a astmului poate precipita o criza de astm cu consecinte negative asupra fatului: hipooxigenare, hipotrofie fetala dar si suferinta materna: preeclampsie, hipertensiune arteriala. Uneori lipsa de oxigenare a fatului intr-un astm necontrolat cu criza severa poate duce chiar la pierderea fatului.
Medicatia gravidei astmatice include medicatia „contoller” – de control pe termen lung a bolii – si „de criza”, care se adminisreaza doar la nevoie, cand se acutizeaza simptomatologia. Gravidele nu trebuie sa se teama de medicatia „controller” care reprezinta „gold-standardul” medicatiei antiastmatice: corticosteroizii inhalatori. Fie ca e vorba de budesonid sau de beclometazona, administrarea lor pe cale inhalatorie, in doza cea mai mica care asigura controlul astmului, este regula de baza, cu absorbtie sistemica minima si deci fara efecte negative asupra fatului. Uneori, in cazuri mai severe sau cand s-a deteriorat astmul, este necesara o combinatie de inhalatorii: beta2 cu durata lunga de actiune plus corticosteroizi inhalatori.
Terapia „de criza” se administreaza la nevoie si e reprezentata de beta2 agonisti cu durata scurta de actiune(salbutamol, albuterol etc).
Asupra celorlalte terapii care se administreaza in astmul allergic, asupra antialergicelor si decongestionantelor nazale nu sunt suficiente studii privind siguranta in sarcina, astfel incat se va evita folosirea pe termen lung a epinefrinei, care poate cauza risc fatului; aspirina si antiinflamatoarele nesteroidiene vor fi evitate mai ales in perioada avansata a sarcinii. Pirozisul e frecvent in timpul sarcinii; el se poate contracara si prin ridicarea capului patului in timpul somnului, evitarea alimentatiei cu doua ore inaintea culcarii, evitarea meselor copioase; de evitat si utilizarea indelungata a antiacidelor cu magneziu si bicarbonate.
Vaccinarea antigripala aduce beneficii, pentru ca o viroza respiratorie poate declansa o criza de astm; este indicata in trimestrul 2 si 3 de sarcina, existind mai putine date de siguranta in primul trimestru.
Cat de relevant este istoricul medical al familiei?
In acest caz putem spune ca sunt necesare atit predispozitia genetica cit si conditiile de viata/mediu. Faptul ca in ultimii 20 de ani a crescut dramatic incidenta astmului, fara sa existe o modificare semnificativa concomitenta in genetica, releva rolul important al mediului. Statisticile spun ca 63% dintre familiile in care ambii parinti au astm,vor avea cel putin un copil astmatic, in comparatie cu 28% din familiile in care nici un parinte nu sufera de aceasta afectiune. Mostenirea genelor de astm nu inseamna neaparat ca dezvolti astm. Astfel, genetica e doar o piesa dintr-un puzzle in care mai exista expunerea la alergenii din mediul inconjurator dar relevant este si modul de viata.
